Farsa

Dupa intaia noastra noapte de dragoste ti-am facut o farsa. Ideea mi-a venit in timpul noptii cand, istovita de tine, mi-am lasat usor capul pe pieptul tau, s-adorm, zambind de ideea ce tocmai imi inflorise in minte. Si stiind ca vei pandi cu nerabdare fiecare rasuflare a somnului meu, s-auzi rasul pe care ti-l promisesem. Spre dimineata te-am visat si am chicotit usor in somn; te-am simtit adormind atunci lipit de mine si-am asteptat cuminte sa dormi, sa dormi adanc. Cand am fost sigura ca nu te vei trezi la prima mea miscare, mi-am dezlipit incet buzele lipite de gatul tau, mi-am desfacut degetele strans incalcite intre ale tale si m-am tras de sub bratul cu care ma adusesei la tine. M-am simtit putin vinovata ca te abandonam asa, stiind ca ma vei cauta uimit cand te vei trezi…dar tentatia nebuna ce pusese stapanire pe mine era prea mare. Asa ca m-am ridicat incet si m-am imbracat in pielea ta, un pic stanjenita ca ma simteam eu si totusi nu aratam ca mine. Mi-am pus in graba ceva pe mine si am iesit din casa, amuzata de imaginea ta cautandu-te in oglinda intr-o piele straina, incurcat ca nu vei gasi nimic intre coapsele mele fine, si ca te vor stanjeni toata ziua degetele mele mici, cu care nu vei putea sa faci nimic.
Am iesit tiptil pe usa si m-am trezit dintr-o data in strada; nefiresc, mi-am indesat mainile in buzunare si am plecat…aiurea. Din mers mi-am zarit imaginea intr-o vitrina si aproape m-a bufnit rasul. M-am oprit la timp, imi dadusem seama ca rasul meu aproape de copil nu s-ar fi potrivit deloc cu pielea in care tocmai ma imbracasem. M-am privit pe furis din nou. Eram si eu si tu in acelasi timp. Ma simteam ca in timpul noptii cand, cuprinsa de tine, nu mai stiam a spune care dintre noi e unul si care celalalt. Am mers mai departe, curioasa sa vad lumea prin ochii tai. In parc m-am asezat pe o banca si am dat intr-un buzunar peste pachetul tau de tigari. Ca un copil la furat mi-am aprins pe furis o tigara, atenta sa nu ma inec de fum. Mi-a venit sa fluier dupa fete, dar nu stiam daca asta s-ar incadra in “profilul” tau; asa ca am tacut si m-am oprit la a le privi. Mi-am dat seama ca nu te cunosteam deloc. Eram in pielea ta si habar n-aveam ce trebuie sa fac. M-am invartit toata ziua prin oras, am rasfoit cateva albume fotografice intr-o librarie, m-am bucurat ca am gasit uitat de toata lumea un caleidoscop pe care eram sigura ca o sa ne “certam” care sa-l aiba, am baut un ceai intr-o cafenea…si totusi nu ma simteam ca tine; nu ma simteam a tine.
Spre seara, obosita de atata mers fara rost si infometata de tine si de mine m-am intors acasa. Mi-am dat seama imediat cat erai de nervos. Ce ciudat era sa vad sagetile din ochii mei verzi (abia atunci mi-am dat seama cum ma uit eu cand sunt nervoasa). Iti stricasem toata ziua cu farsa mea; a trebuit sa inventezi un nu stiu ce pretext stupid sa nu te duci la birou (ar fi fost ceva sa apari acolo…imbracat in mine, imi venea sa rad imaginandu-mi); salbatic mi-ai scos hainele si ti-ai cerut imperativ si hotarat pielea inapoi; abia atunci am vazut urmele unghiilor mele pe spatele tau. Urmele mele pe tine. Si vanataile pe care buzele tale flamande le-au lasat pe coapsele mele. Urmele tale pe mine. Si iar n-am mai stiut a spune care dintre noi era unul si care celalalt. M-am pierdut din nou in tine si m-am trezit in vechea mea imbracaminte; am vazut cum ma cercetai curios incercand sa-ti dai seama ce sotie mai pun la cale; habar n-aveai ca hotarasem deja…data viitoare iti iau sufletul.