La multi ani!

Anul asta am sarit peste urarile de final si peste rezolutiile de inceput, a fost pur si simplu vacanta, lunga (mai lunga decat de obicei), cu tihna si fara nici un pic de graba sau constrangeri. Asa ca nu m-am conformat, mi-am facut de cap si am refuzat cu incapatanare sa ma gandesc la orice altceva decat la prezentul simplu. Am zabovit asadar intr-un dolce far niente, de fapt mai degraba picant decat dulce, sau acrisor pe alocuri, oricum foarte aromat. Peste doua zile incepe noul an chinezesc, asa ca anul asta rasturnam obiceiurile si reinventam traditiile si ne facem planuri si ne spunem lucruri frumoase acum. Ca atunci cand primesti telefoane intarziate de La multi ani, cand ziua ta a trecut déjà, sau cand vreun prieten iti aduce un dar intr-o zi oarecare, fara vreo semnificatie aparte. Parca e mai fain asa, nu?
Acum un an imi facusem putin curaj sa scriu una-alta pe un blog. Foarte putin curaj, se pare, (combinat cu foarte multa delasare, ca sa fiu cu totul si cu totul onesta), avand in vedere ca nu mi-au mai trebuit decat aproape douasprezece luni ca sa si pun ideea in practica. Intre timp mi-am dat seama ca vorbesc din ce in ce mai putin cu oameni care-mi sunt dragi, pe care i-am vazut atat de rar si de scurt in ultima vreme, ca peste mine se asterne o tacere care mai demult a fost confortabila, dar care acum parca vrea sa strige din toti rarunchii si ca povestile imi lipsesc. De fapt, ce-mi lipseste este spusul povestilor, ca ele insele se strang acolo cuminti si asteapta. Si parca nimic nu se compara cu bucuria de a imparti ce tie ti-a umplut vreodata ochii, sau mintea, sau sufletul.
Am vazut in vacanta mea pe o insula la un alt capat de lume o chestie care mi-a placut foarte mult. Poate ca o sa sune ciudat, dar am vazut oameni punand stele pe cer. Pentru ca noaptea era putin senin si cerul aproape ca smoala, oamenii aprindeau lampioane pe care le lasau sa zboare in vazduh, inaltandu-se usor, palpaind si gravitand deasupra noastra o vreme, dupa care dispareau purtate cine stie pe unde. Era o imagine superba, cu luminile acelea care se aprindeau si se ridicau in noapte, ca niste dorinte.
Aprind si eu acum un lampion/stea/dorinta si ii dau drumul sa zboare peste cerul dintre noi. Sa aveti un an bun!